Iaşi – Capitală Istorică şi Culturală

Iaşul vechi – Ilustraţie

Istoricii au păreri împărțite asupra originii populației din zona noastră, dar cert este că aceștia, fie alani (sau iashy), fie iazigi au întemeiat, în vremuri îndepărtate Iașul, pe care antichitatea romană l-a consemnat cu denumirea de Jassiorum municipium.  Și alanii și iazigii sunt sarmați, iar conform izvoarelor antice și medievale, aceștia erau destoinici, luptători  de temut. Alanii creștini s-au retras, în bună parte, din aceste ținuturi stabilindu-se în Imperiul Bizantin, cândva, în Evul Mediu timpuriu. Apoi, dacă vom lua în considerare că în limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, “yash” înseamnă „faimă” am stabilit, deja, dimensiunile definitorii ale înaintașilor noștri. Forum filistinorum  este o altă denumire consemnată de către romani. De la numele alanilor sau iashilor a rămas, se pare, denumirea deTârgul Ieșilor”, cum suntem deprinși să-i spunem, adesea și astăzi. Forum, târg, ori piață cum mai este denumit în unele documente, Iașul este prezent în toponime în întreg spațiul romanesc: în Muntenia, în Oltenia și în Transilvania, ceea ce nu face altceva decât să întărească un adevăr de necontestat și anume că faima, recunoașterea nu se nasc din nimic, nu se nasc pe loc sterp. Locul a fost și a rămas rodnic în oameni și fapte, care îndreptățesc prețuirea și respectul celor de azi și cu siguranță a celor de mâine. Martor al vremurilor, pe care le-a și înrâurit, după cum spunea Nicolae Iorga, prin reflecția profundă asupra istoriei, cu o personalitate modelată de o vastă cultură în spirit umanist, cronicarul și cărturarul Miron Costin ne-a lăsat ceea ce putem numi o sentință irevocabilă: „nasc și la Moldova oameni”. Cele câteva rânduri, pe care le vom așterne în continuare încearcă să fie o pledoarie pentru acest adevăr.

Pe parcursul a peste șase sute de ani de existență, certificată documentar, la Iași s-a zămislit o cultură materială și spirituală, pecetluite într-o istorie a faptelor, demnă de oricare alt oraș însemnat al Europei, căreia îi și aparține.

Așezat la răscruce de drumuri și interese, Iașul a fost și este adevărată capitală culturală a spațiului românesc, centru al marilor idei, care au marcat destinul nostru ca neam, au definit plămada identitară a românilor ca națiune. Iașul este inseparabil legat de marele ideal al tuturor românilor: Unirea. De altfel, la 1600, Mihai Viteazul, consfințește, la Iași, unirea Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești. Iașul a fost una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862. Anterior a fost capitala Statului medieval Moldova în perioada 1564-1859, dar a fost și capitala Regatului României între 1916 și 1918.

Iașul este locul în care se naște Societatea Junimea, care prin spiritul manifest și prin cel discret, rezonant cu ideile europene ale timpului va duce la modernizarea societății, a instituțiilor, a României de după jumătatea secolului al nouăsprezecelea.

Palatul Culturii – emblemă a oraşului Iaşi

Iașul a avut dintotdeauna vocația universalității. Cu câteva excepții, practic, nu există domeniu al științelor, culturii, spiritualitații în care, prin oamenii săi, Iașul să nu fi dat vârfuri  ale acestora. Să ne gândim la genialul George Emil Palade, deținător al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pe anul 1974. La Emil Racoviță, pionier al biospeologiei și unul dintre spiritele ilustre ale științei, european prin vocație, a cărui operă și activitate ne situează printre țările de frunte ale Europei.

Casa Dosoftei – prima tiparniţă din Moldova

Dimitrie Cantemir enciclopedistul, spiritul iluminist, cel care a scris prima lucrare filosofică în limba română, cel care în „Cartea muzicii” prezintă primul sistem de notare pentru muzica turcească este și primul român membru al unei academii, Academia din Berlin, la 1714. Dimitrie Cantemir este cel care în „Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor” susține latinitatea limbii române, a poporului format pe teritoriul vechii Dacii oferind prin aceasta referințe fundamentale Școlii Ardelene. Dimitrie Cantemir înnobilează locul și demonstrează încă o dată calitatea de capitală culturală de-a lungul unei istorii a științelor cu adevărat merituorii.

Literatura română pare că și-a gasit locul desăvârșit la Iași. Aici și-au clădit opera generații întregi de creatori ale căror vârfuri sunt Eminescu și Creangă.

Academia Mihăileană, se înființează, la Iași în 1835 și este prima instituție de învățământ superior modern din Moldova.

Primatul pentru învățământul universitar din România îl deține tot Iașul, din 1860, cand ia ființă Universitatea, care astăzi poartă numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În același an ia ființă Şcoala de Muzică şi Declamaţiune. Sunt instituții academice cu nimic mai prejos decât cele din Europa, acolo unde se școliseră cei mai mulți dintre profesorii lor. În prezent la Iași funcționează cinci universități publice și alte șapte, particulare.

Din 1840, Iașul va avea teatru, în fapt, încă o dovadă a spiritului său european. Ca frumusețe, actuala clădire a teatrului ieșean s-a calificat, conform unui sondaj BBC, între primele opt teatre din Europa ocupând locul al doilea alături de celebrul „Bristol Hippodrome” din Marea Britanie, Teatro „La Fenice” din Venezia, și „Palais Garnier” din Paris. Teatrul este construit după un proiect al arhitecților austrieci Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care sunt autorii operelor din Viena, Zurich, Odessa, Zagreb sau Cluj, printre altele. Arta teatrală reunește de-a lungul vremii o galerie inestimabilă de actori, regizori, animatori ai vieții culturale al căror vârf ar putea fi Matei Millo.

La Iași se înființează, de catre Avram Goldfaden, primul teatru evreiesc profesionist din lume, în gradina de vară „Pomul verde” și al cărui prim spectacol a fost apreciat drept „foarte bun”de către Mihai Eminescu, însuși.

Mereu în pas cu vremurile, fie că ne referim la marile proiecte, în special europene, dar și mondiale, fie că ne referim la mondenități, Iașul deține câteva întâietăți:

  • la Iași s-a instalat primul orologiu din Țările Române, la 1638, în turla Bisericii „Sfinții Trei Ierarhi” prin grija domnitorului Vasile Lupu, al cărei ctitor este;
  • la Iași se public la 1646 prima carte de legi sub titlul: „Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la ate giudețe”;
  • la Iași este consemnată în anul 1671 înființarea Sinagogii mari, cea mai veche din România;
  • la Iași se deschide la 1834, Muzeul de Istorie Naturală, primul de acest fel din spațiul românesc;
  • la Iași, în 1848, are loc reprezentația primei operete românești: „Baba Hârca” de Alexandru Flehtenmacher, cel care avea să compună și muzica pentru „Hora Unirii”, scrisă de Vasile Alecsandri;
  • la Iași ia ființă prima Grădină botanică, în anul 1856;
  • la Iași, în 1886, apare prima și publicație medicală din România: „Revista Medico-Chirurgicală”;
  • la Iași, în 1832 se îmființează prima societate a medicilor și naturaliștilor.

Numărul întâietăților este unul impresionant, dar și acestea de mai sus, numai, demonstrează cu prisosință că Iașul reprezintă un loc special. Iașul are un spiritus loci, un genius loci, care animă, ocrotește, inspiră, care potențează vocația de creator a oamenilor săi, a „oamenilor cetății”.

Biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” – monument arhitectonic aflat în patrimoniul UNESCO